Aplauze pentru poet • Aurel Baranga

Poezii: „Fabula faptului divers”, „Fabula vitezei”, „Fabula fără titlu”
Recită actrița Adriana Trandafir
Filmări realizate în primăvara anului 2024, la Sala ArCuB Bucureşti.

Aurel Baranga

n. 20 iunie 1913, București – d. 10 iunie 1979, București

poet și dramaturg

A debutat literar în anul 1929, în revista “Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, cu schiţa Noaptea albă. Inițiază alături de Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Pals, revista de avangardă “Alge” (1930-1931) și publică în revista “Unu”, editată de Sașa Pană și Moldov, începuturile sale scriitoricești stând sub semnul suprarealismului. Tot în anul 1931, a absolvit Liceul „Matei Basarab”, unde l-a avut printre profesori pe Perpessicius. A debutat editorial, în anul 1933, cu volumul avangardist Poeme cu orbi.

Între anii 1934-1940, a colaborat cu reportaje, pamflete şi cronici dramatice la publicaţiile „Facla”, „Cuvîntul liber”, „Reporter”, „Azi”, „Lumea românească”. A intrat în presa scrisă, fiind mai întâi redactor la „Lumea românească” (1937-1939). A fost apoi redactor la „România liberă” (1944-1948), „Viaţa românească” (redactor-şef adjunct, 1962-1967), a colaborat la periodice antifasciste şi de avangardă. De asemenea, a fost redactor-şef la revista „Urzica” (1949-1979).

În 1945 a lucrat la Radiodifuziunea Română, iar mai apoi a fost angajat la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, fiind secretar literar, între anii 1949-1952 şi director artistic, în perioada 1958-1962.

A publicat, de asemenea, volumul de reportaje Ninge peste Ucraina (1945) şi volumele de versuri Marea furtună (1946) şi Vocea Americii (1949). A debutat ca dramaturg, cu comedia Bal în Făgădău (1946), consacrându-se apoi acesteia timp de aproape două decenii. Se va impune însă în acest gen, prin comedia Mielul turbat (1954), pentru care va obţine Premiul de Stat.

A urmat publicarea mai multor piese (mai ales comedii şi drame), inspirate şi din istoria contemporană: Reţeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbeşte (1957), Siciliana (1961), Adam şi Eva (1963), Sfântul Mitică Blajinu (1966), Opinia publică (1967), Travesti (1969), Interesul general (1971), Viaţa unei femei (1975) ş.a.

În 1975, a obţinut Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. În 1978, a publicat volumul Jurnal de atelier (1978), o selecţie din însemnările de pe parcursul a treizeci de ani.