Poezii: „Rică”, „Pârâul și marea”, „Conjuncții”
Miron Radu Paraschivescu
n. 2 octombrie 1911, Zimnicea – d. 17 februarie 1971, București
poet, eseist, publicist
După absolvirea Facultății de Litere din București, Miron Radu Paraschivescu activează în mod special ca gazetar al revistelor interbelice și postbelice de stânga, unele dintre ele susținute și îndrumate chiar de către Partidul Comunist Român.
Volumul cel mai cunoscut, Cântice țigănești (1941) îi aduce un mare succes de public, după ce în primele sale scrieri se arătase a fi mai degrabă un avangardist extrem din punct de vedere literar. Poemele din volumul amintit sunt văzute ca fiind rafinate, moderniste, pline de un lirism pasional în care se sărbătorește moștenirea unei populații care, la vremea respectivă, era supusă exterminării rasiale în aproape la fel de mare măsură cu cea evreiască. Cântice țigănești este volumul cu cele mai multe reeditări și adăugiri din opera poetică a lui Paraschivescu.
După mai bine de un deceniu de literatură aservită politic, plină de versuri anecdotice și moralizatoare, Paraschivescu reușește să își reînvie opera poetică odată cu anul 1960, același an în care debutează și Nichita Stănescu. Lirismul său se modifică substanțial, poezia se diversifică și trece prin puternice schimbări tematice și stilistice, diferite atât în comparație cu mai vechile cântece țigănești, cât mai ales în comparație cu poeziile publicate în anii 1950.
Începând cu finalul anilor 1960, Paraschivescu devine un poet într-o bună măsură clasicizant, meditativ și voluptuos.
Miron Radu Paraschivescu a scris eseuri, a fost editor și redactor și a oferit traduceri din scriitori occidentali de orientare stângistă.
