Poezii: „Voiam să rămân în septembrie”, „Căciulița albă”, „Sonet (versuri în limba spargă)”, „Anatomie”, „Candori”, „Elogiul candorii”
Nina Cassian
n. 27 noiembrie 1924, Galați – d. 14 aprilie 2014, New York
poetă, eseistă, traducătoare
După un prim volum de versuri (La scara 1/1 – 1948) care o arată ca pe o scriitoare promițătoare, modernistă și plină de remarci suprarealiste, Nina Cassian este repede atacată de critica dictată politic a perioadei, în mod special vizată de către Traian Șelmaru, publicist oficial al Partidului Comunist Român.
Intimidată de remarcile lui Șelmaru și de articolele critice mai puțin virulente ale lui Ov. S. Crohmălniceanu, Cassian se reprofilează rapid către o poezie aservită nu din plăcere sau din speranța obținerii vreunui avans politic, ci din necesitate. Ironic este faptul că această schimbare aruncă o adevărată strălucire asupra următoarelor versuri ale poetei. Versuri publicate în același an cu volumul de debut ni se arată ca fiind îndoctrinate politic și stilistic, apărând mai târziu, în 1952, în culegerea de referință a epocii de literatură aservită, Poezia nouă din RPR.
Abia mai târziu, după 1960, poezia Ninei Cassian reușește să scape de dogma de partid și să se orienteze către o manieră oarecum ludică și ocazional reflexivă. În volumul Ambitus (1965), poemele sunt mereu situate între extremele jocului și gravității. Poeziile în limba spargă, apărute în volumul Loto-poeme oferă un aer avangardist, dadaist.
Nina Cassian este o poetă volubilă, capabilă să se orienteze în orice direcție și în orice moment din punct de vedere stilistic. Ea este atrasă de orice fel specie și orice fel de formulă. A scris și proză, bine primită din punct de vedere al criticii și atrăgătoare inclusiv pentru cititorul contemporan.
