Aplauze pentru poet • Otilia Cazimir

Poezii: „Cu dragostea în brațe”
Recită actrița Elvira Deatcu
Filmări realizate în primăvara anului 2024, la Sala ArCuB Bucureşti

Otilia Cazimir

n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași

SCRIITOARE, POETĂ, TRADUCĂTOARE ȘI PUBLICISTĂ

Supranumită poeta sufletelor simple, Otilia Cazimir a rămas în memoria publică în special graţie poeziilor pentru copii, Baba Iarna intră-n sat fiind cel mai cunoscut titlu.

Formată în ambianţa revistei ieşene Viaţa Românească, a debutat cu o poezie tributară valorilor poporaniste îmbrăţişate aici, cultivând un lirism duios, intimist, diafan. A fost o scriitoare prolifică şi a publicat constant, opera ei fiind încununată cu premii prestigioase, pe care Al. Cistelecan le aminteşte în volumul Zece femei (Cartier, 2015): Premiul Academiei şi Premiul Femina Hereuse (1927), Premiul Naţional pentru Literatură (1937), Medalia Muncii în 1949 şi, în 1964, Ordinul Muncii Clasa I. S-a bucurat de o admiraţie generalizată şi a fost considerată o prezenţă importantă a literaturii interbelice, cu precădere în Iaşi, unde a trăit.

Dintre volumele care îi compun opera se disting: Lumini şi umbre (Editura Viaţa Românească, Iaşi, 19923), Fluturi de noapte (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1926), Cântec de comoară (Editura „Naţionala” S. Ciornei, Bucureşti, 1931), Jucării (Bucureşti, 1938), Poezii (Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, Bucureşti, 1939), Catinca şi Catiuşa, două fete din vecini (în colaborare cu Th. Kiriacoff-Suruceanu, Editura Cartea Rusă, Bucureşti, 1947); Stăpânul lumii (Editura Cartea Rusă, Bucureşti, 1947); Alb şi negru (în colaborare cu Th. Kiriacoff-Suruceanu, Editura Cartea Rusă, Bucureşti, 1949); Baba Iarna intră-n sat (Editura Tineretului, Bucureşti, 1954); Poezii (Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, Bucureşti, 1956); Versuri (prefaţă de Const. Ciopraga, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957); Poezii (Bucureşti, 1959); postum Ariciul împărat (Editura Ion Creangă, 1985).

A scris versuri în tonalităţi nostalgice, de romanţă, poeme tandre de notaţie descriptivă, în care natura pare că umple cadrul, doar pentru a vorbi despre un freamăt interior mereu prezent, despre întâlniri în contratimp, despre pierderea iubirii, despre singurătate şi goana necruţătoare a timpului.