Poezii: „Cea mai frumoasă floare”, „Căzuse noaptea în cetate”, „Sunt cel mai frumos din orașul acesta”
Radu Stanca
n. 5 martie 1920, Sebeş – d. 26 decembrie 1962, Cluj
dramaturg, poet, eseist şi director de teatru
Scrie încă de pe băncile școlii și până în 1945 are publicate atât versuri cât și articole și eseuri în diverse publicații printre care: Națiunea Română, Pagini literare (Turda), Lanuri (Mediaș), Afirmarea (Satu-Mare), Familia (Oradea), Gând Românesc, Symposion, Luceafărul, Universul literar.
Este student la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj de unde absolvă cu o dizertație despre Problema cititului. Prima sa apariție pe scenă este în rolul lui Farfuridi din spectacolul O scrisoare pierdută în regia prof. univ. Liviu Rusu. Este profesor de Introducere în estetica teatrului la Conservatorul Popular Sibiu. În 1947 i se decernează Premiul Sburătorul pentru manuscrisul piesei Dona Juana.
Primul spectacol semnat de Radu Stanca este Căsuța din câmpie de S. Marșak, a cărei premieră a avut loc pe 13 februarie 1949. Printre cele mai importante spectacole puse în scenă în această perioadă amintim Gaițele de Al. Kirițescu – în patru montări diferite, O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale – în trei montări diferite, Hagi Tudose de B. Delavrancea.
La 1 octombrie 1956 se înființează secția germană a Teatrului de Stat Sibiu, la insistențele lui Radu Stanca. Din octombrie 1961 este prim-regizor la Teatrul Național din Cluj și montează aici ultimele sale spectacole: D-ale carnavalului de I. L. Caragiale și Unchiul Vanea de A. P. Cehov.
