Poezii: „Ca să faceţi un poem dadaist”, „Îndoieli”, „Duminică”
Tristan Tzara
n. 16 aprilie 1896, Moinești – d. 25 decembrie 1963, Paris
poet și eseist
Tristan Tzara este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet avangardist şi eseist român evreu, născut în localitatea Moineşti din România şi stabilit mai târziu în Franţa, cofondator al mişcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluţie majoră în artele plastice şi literatură.
Dadaismul își are originea în orașul elvețian Zürich unde a apărut în timpul Primului Război Mondial. Tzara a ajuns acolo în toamna anului 1915 și s-a alăturat unui grup de tineri intelectuali care au pus la cale întâlnirile de la Cabaret Voltaire. Noul curent reprezenta o amplă mișcare îndreptată împotriva cruzimii și atrocităților războiului, împotriva rutinei din viață, gândire și tradiția artistică. În 1919 s-a mutat la Paris într-o încercare de a lansa mișcarea Dada pe o scenă cu mai mare vizibilitate angajându-se în experimente artistice tumultuoase, șocante cu André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon.
Primele versuri dadaiste ale lui Tzara, scrise între 1916 și 1924, foloseau silabe fără sens și juxtapuneri scandaloase, enunțuri și reguli de nepătruns pentru a lăsa cititorii perplecși și pentru a ilustra limitele limbajului. Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine) și Vingt-cinq poèmes (1918; Douăzeci și cinci de poeme). Volumele sale din acea perioadă au pus în aplicare propunerile subliniate în manifestele și eseurile critice ale lui Tzara, îmbinând adesea critica și poezia pentru a crea forme literare hibride.
În 1929, sătul de nihilism și distrugere a limbajului, a intrat pe calea mai constructivă a suprarealismului. Lucrările sale de maturitate încep cu L’Homme approximatif (1931; Omul aproximativ) și continuă cu Parler seul (1950; Vorbind singur) și La Face intérieure (1953; Fața interioară).
A murit la Paris și a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse.
A rămas cunoscut ca părinte al dadaismului care a apărut ca răspuns la alienarea resimțită de unii scriitori în timpul Primului Război Mondial și la formele de artă predominante în Europa în acea perioadă, prin încercarea de a stabili un nou stil în care asociațiile aleatorii să evoce o vitalitate liberă de constrângerile logicii și tradiției. Tzara a articulat teoriile estetice ale dadaismului în colecția sa fundamentală Sept manifestes dada (Șapte manifeste dada), apărută în anul 1924.
